OUCH!
E conceput de natură ca fiecare specie să-și aibă poeții ei,
Din care nici țânțarii nu fac excepție,
Îi auzim insistent seara, cum ne recită la ureche,
Versuri compuse de femelele lor îndrăgostite,
Iar dacă dăm semne că nu le înțelegem,
Ne sunt scrijelite în piele, cu sânge,
Pentru ca să nu se piardă după moartea lor,
Dar noi nu le percepem nici așa profunzimea,
Ci lovim fulgerător artistul,
Ucigându-l înainte să-și termine poemul.